Printre cuvintele unui tată

Am râs când te-am privit. Ai fi spus că sunt nebun căci atunci când te-am văzut prima oară am tresărit de parcă ar fi trecut peste mine acceleratul de București. Apoi am făcut o pauză lungă în care am reînvățat să respir căci uitasem odată cu apariția ta. Mi-ai tăiat brusc respirația. Aș fi crezut că am nevoie mai mare de oxigen, dar tu îmi dai atâta energie încât parcă simt că aș mai putea trăi încă o mie de vieți de acum încolo. Nu e nevoie de cuvinte în relația cu tine. Știi să exprimi mai mult decât o poate face cineva doar cu o singură privire. Nu aș fi crezut asta niciodată căci eu, care până acum vorbeam ca o moară stricată, acum tac. Îmi place să ascult liniștea din interiorul tău. Mi se pare că la tine în suflet e o frenezie de culori și de armonii care alcătuiesc cel mai frumos cântec din univers și deși nu știu să cânt, l-aș cânta de mii de ori căci îmi place la nebunie. Sunt sigur că tu m-ai asculta până ce genele ți s-ar închide. La prima întâlnire te-am simțit puțin sfioasă. Te uitai la mine de parcă ai fi știut că mă pierd încetul cu încetul în negrul sublim al ochilor tăi. Mâna ta caldă m-a făcut să plâng căci uitasem cât de bine este să te țină cineva de mână și să-ți demonstreze cât de mult te iubește deși până acum nu ți-a spus-o niciodată. A fost cred, dragoste la prima vedere…

Relația noastră se consumă mai mult decât minunat. Pot spune în cel mai firesc mod că a fi tată este meseria perfectă pentru mine. Mai perfectă decât perfecțiunea. Mă comport anormal pentru normalitatea lumii mele, dar acest lucru îmi place la nebunie. Când te privesc dimineața mi-aș dori ca timpul să stea pe loc pentru a-ți admira în cel mai minuțios mod trăsăturile. Nu te trezesc deși aș face-o să-ți spun cât de dor mi-a fost de tine deși ne petrecem tot timpul împreună. Mă faci să râd deși nici măcar nu ști să vorbești, dar râd cu atâta poftă încât cine m-ar vedea ar spune că toată ziua m-am uitat la filme de comedie. Ai stilul tău unic și asta mă face să te iubesc și mai mult. De multe ori am impresia că dintr-odată am devenit un alt om pentru că m-am schimbat prea mult de când am pășit în lumea ta. Fac lucruri pe care nu le-aș fi făcut niciodată. Înainte să te cunosc eram cel mai meticulos om. Acum îmi place mult dezordinea frumoasă din viața mea. Nu mă lăsam impresionat cu una cu două, acum numai cu un zâmbet poți răsturna toate principiile mele. Deși nu mi-a plăcut niciodată necunoscutul, acum îl iubesc. Îmi place să descopăr zi de zi la tine noul, îmi place să caut fiecare părticică din puzzle-ul acesta minunat și la final să constat cât de mult îmi semeni. Te iubesc deși nu am cunoscut niciodată o iubire ca asta. Te ador deși niciodată nu credeam că pot fi omul care să adore ființele de lângă el. Și deși în viitor sunt sigur că în relația noastră vor interveni mici neconcordanțe sunt al tău și asta face din mine arma perfectă cu care poți lupta în viața asta dură. Ești a mea și asta mă face să cred că pot lupta așa cum nimeni nu o va face pentru a apăra sentimentele acestea minunate care ne leagă de acum și până spre infinit.