Randuri pentru o EA

Rânduri pentru o EA

Am râs de ciudă în dimineaţa asta. Am râs plângând ca o nebună. E ciudat, nu mai ştiu când am mai făcut asta, poate niciodată. Te-am văzut cum îl priveai, cum îi zâmbeai, cum îi spuneai aşa cum îi spuneam şi eu cândva. Ştii, astea sunt rânduri pentru tine, pentru actuala iubită a fostului meu. Nu te urăsc, nu te compătimesc, nu încerc să te privesc sfidător ci să îţi deschid un pic apetitul să îl cunoşti mai bine, mai în profunzime, să îi ştii mofturile, gusturile, idealurile, valorile, pe care desigur eu i le-am insuflat cu prea mare efort şi prea mare pricepere. Nu sunt egoistă, nici paranoică, nu sunt nici prea modestă, cum poate că ai aflat, sunt realistă aşa cum m-a cunoscut el, tot tipa ei de care îţi povesteşte el că a fost prima dragoste a vieţii lui. Nu plâng de invidie, ci de frustrare că nu am apucat să adun roadele muncii mele. Le vei aduna tu, bucură-te, iubeşte-te, dăruieşte-te, învaţă-te să te înfrupţi din bucuria altuia înainte de a fi prea târziu. Doar asta ţi-ai dorit, nu?

Rândurile astea sunt pentru tine. Pentru că trebuie să şti că soarta ţi-a dăruit un pământean, care nu prea pare pământean la prima vedere. Dacă îl vei iubi mai mult decât pe tine, dacă îi vei dărui mai mult decât ţi-a dăruit ţie viaţa, vei vedea că ce spun este cât se poate de adevărat. Te va învăţa să zbori, să priviţi înaltul cerului, să răsăriţi împreună ca primele raze ale dimineţii, să culegeţi roua de pe vârfurile stâncoase ale divinităţii, să vă măsuraţi paşii şi să încercaţi să le prindeţi urmele jucăuşe, să visaţi şi să vă visaţi din nou copii. Vezi, trebuie să înveţi că lucrurile astea au mai fost în viaţa lui, nu le sfida, nu le arunca, nu încerca să le retrăieşti ci să le naşti, să le creşti, să le personalizezi, să le descoperi şi să le asculţi. Ele te vor învăţa să îl cunoşti pe el, acel el pe care tu îl numeşti al tău. E al tău, dar nu uita, a fost şi al alteia înaintea ta. Şi cu ea a trăit momente, şi cu ea a visat, a dăruit, a învins lucruri pe care le credea imposibil de învins, a murit, a înviat, a scris poveşti pe care multe momente, seri la rând le-a citit şi le-a tot recitit.  Nu arunca totul la coş pentru că acum eşti tu. Câştigă-ţi dreptul de a fi a lui respectându-i trecutul, iubindu-i prezentul şi trăindu-i viitorul. Va înţelege la final că finalul eşti tu. Nu-l lăsa să scrie poveşti cu momente care nu vă aparţin, doar pentru că eşti prea egoistă, prea geloasă, invidioasă sau eu mai ştiu cum. Respectă-i amintirile, învaţă să i cunoşti trecutul pentru că oamenii care i-au construit trecutul sunt oamenii care te vor ajuta pe tine să îi clădeşti viitorul. Nu-l cumpăra, nu încerca să îi vinzi clipele, nu-l măsura prin cuvinte, ci prin fapte. Adună-le, învaţă să le preţuieşti şi să le ţii aproape de tine, pentru că vei avea nevoie de ele, în cele mai grele clipe. Da, nu va fi totul lapte şi miere, pentru că pământeanul ăsta de care îţi spuneam eu, are şi defecte, prea multe şi prea frumoase, care îl fac pe el să fie el. Da nu le schimba, acceptă-le, temperează-le un pic dacă e cazul, dacă nu lasă-le aşa. Ştii, omul ăsta e special pentru defectele lui. E stângaci, e prea visător şi uneori prea altruist. Îl încurca ordinea lucrurilor, îl încurcă firescul, normalul. Îi plac lucrurile anormale, intangibile, poate prea nebune pentru firea lui atât de calmă. Şi să mai ştii că pământeanul ăsta e al naibii de ambiţios. Ambiţia lui a reuşit să distrugă frumosul din lumea noastră. Vezi tu, învaţă din lucrurile astea şi sădeşte defectele lui într-un nisip nu prea alunecos, nici prea mlăştinos. Sădeşte-le într-un loc potrivit pentru ca roadele să fie potrivite. Învaţă tu să iubeşti mai puţin calităţile şi mai mult defectele, pentru ca idealurile voastre să fie comune, să fie palpabile, să fie...ale voastre, şi nu ale altora. Învaţă cu el să fii anormală, intangibilă, să fii nebună, ambiţioasă, iraţională, chiar dacă asta înseamnă să te schimbi întrutotul. Pentru asta eşti cu el, nu? Pentru că îl iubeşti.

Dacă vei citi aceste rânduri vei şti că eu am făcut imposibilul. Poate mai mult decât imposibilul. Vei şti să-ţi asumi iubirea asta, ştiind că drumurile pe care vei călca vor fi pline de gropi şi obstacole. Dar vei spera că le veţi trece împreună, de mână, iubind clipa şi sperând că va veni alta, mai frumoasă, şi mai frumoasă şi mai ...iubibilă. Vei şti că ai călcat fericirea altuia în picioare strivind fericirea ta! Dar îţi vei asuma asta, pentru că îl iubeşti, nu?

Închei prin aţi spune că te iert, nu pentru că mi-ai fi făcut ceva, doar pentru că mi-ai furat clipele. Clipele nu se fură, se câştigă!